Simți că arde aproape fiecare emoție pe care o trăiești?
Devine greu să-ți gestionezi reacțiile și astfel frica, furia sau gelozia preiau controlul acțiunilor tale?
Probabil ai căutat mult ca să găsești o soluție să te împrietenești cu tine și poate că încă mai cauți.
Terapia dialectic-comportamentală este o metodă validată științific căreia i-a fost dovedită eficiența cu persoanele care trăiesc un dezechilibru emoțional constant în viața lor.
Iată ce este și cum poate ajuta.
Cuprins
Ce este și cine a pus bazele terapiei dialectic-comportamentale (DBT)
Terapia dialectic-comportamentală este o metodă de psihoterapie care a fost dezvoltată pentru persoanele cu dificultăți în reglarea emoționale, cu o impulsivitate puternică și cu relații greu de gestionat. Majoritatea manifestărilor se regăsesc în tulburarea de personalitate borderline, dar nu numai. Terapia dialectic-comportamentală îmbină tehnici cognitiv-comportamentale cu principiile Zen și practica mindfulness. Această metodă îi ajută pe terapeuți să identifice ordinea în haosul vieții acestor oameni.
Programul terapeutic este structurat astfel:
- sesiuni săptămânale de psihoterapie individuală
- întâlniri săptămânale de grup pentru învățarea abilităților DBT
- coaching telefonic pentru aplicarea abilităților în situații de viață dificile
- echipa de suport pentru psihoterapeuți
DBT a fost dezvoltată în 1993 de Marsha Linehan, psiholog și cercetător la Universitatea din Washington. Inițial, ea însăși a avut dificutăți emoționale majore. În copilărie, Marsha, se simțea profund inadecvată în comparație cu frații ei. Dar, suferința ei interioară a fost observată de ceilalți abia în adolescență când s-a izolat social aproape complet și a început să se rănească în mai multe feluri. Se ardea cu țigara, se cresta pe mâini și pe picioare cu orice obiect ascuțit găsea în jur sau se lovea cu capul de perete.
Marsha a fost internată în spital și la scurt timp toate problemele s-au accentuat și a devenit din ce în ce mai acută dorința de a muri. Ulterior, fost diagnosticată cu schizofrenie și a luat tratament medicamentos, a făcut analiză freudiană și a trecut prin tratament cu electroșocuri. Toate acestea fără niciun rezultat. Abia după cea de-a doua internare, motivată de propria suferință dar și de suferința colegilor de spital pe care i-a întâlnit, și-a promis că va face ceva să-i fie mai bine și să-i ajute pe cei ca ea.
În timp, a devenit preocupată de rugăciune și a dezvoltat o practică constantă din asta. Rugăciunea i-a oferit ocazia să experimenteze pentru prima oară acceptarea de sine. A reușit să se accepte așa cum era fără să se mai acuze pentru cine nu este. Acceptarea radicală a devenit, astfel, instrumentul ei principal în lucrul cu clienții în psihoterapie.
Oamenii cu care a ales să lucreze aveau diagnosticul de TULBURARE DE PERSONALITATE BORDERLINE și îi semănau foarte mult. Erau disperați, cu tentative de suicid și aproape mereu în criză. În psihoterapie, conectarea profundă cu persoanele cu multiple tentative de sucid a apărut atunci când a înțeles că gândurile despre moarte erau de fapt eliberatoare și îndulceau într-un fel ciudat suferința pe care o trăiau. Și-a pus multă creativitate în lucru cu pacienții și, în timp, a construit cele două principii care stau la baza DBT: acceptarea vieții așa cum este ea acum, nu cum ar trebui să fie și nevoia de schimbare pornind de la ce se întâmplă în realitate și datorită ei. Câțiva ani mai târziu, s-au făcut primele studii și metoda DBT s-a născut.
În ce situații este folosită terapia DBT și cum funcționază
De atunci până în prezent, DBT a fost folosită cu succes și în alte tipuri de problematici cum ar fi:
- tulburarea de stresposttraumatică
- depedența de alcool sau droguri
- tulburari de alimentație
- tulburări disociative
- tulburare de anxietate
DBT pleacă de la premisa că toată instabilitatea și confuzia, fie ea emoțională, cognitivă, relatională sau de identitate, pornesc de la dereglarea emoțională. Emoțiile prea intense și instabile duc la un comportament impulsiv, acțiuni scăpate de sub control, interpretări disproporționate ale situațiilor, la probleme cu stima de sine, imaginea de sine și cu identitatea. În consecință, multe dintre comportamentele problematice care apar sunt văzute ca o soluție disperată la reglarea emoțiilor sau ca o consecință naturală la dereglarea emoțională cronică.
Scopul general al DBT este să îi ajute pe oameni să își construiască o viață mai bună, mai valoasă și mai echilibrată printr-o invitație constantă a clientului să descoperi tensiunea dintre acceptare și schimbare în interiorul lui și să caute soluția potrivită împreună. Terapeutul DBT se folosește de multe tehnici terapeutice pentru a-l ajuta pe client să depășească momentele dificile. Uneori folosește tehnici experiențiale, alteori psihoeducație sau tehnici cognitiv-comportamentale.
Dereglarea emoțională cronică este definită ca dificultatea sau inabilitatea de a regla răspunsurile emoționale. Mai exact, o persoană care nu își poate gestiona emoțiile se poate simți deseori copleșită de sentimente negative puternice precum furie, frică, tristețe, vină sau rușine sau poate avea dificultăți în a gestiona situațiile stresante. Aceast dezechilibru emoțional își are rădăcile în copilărie când interacțiunea dintre copil și părinți a fost marcată de invalidarea constantă a emoțiilor și a nevoilor.
Dereglarea emoțională cronică este observată mai des la personale care au o vulnerabilitate emoțională deja.
Vulnerabilitatea emoțională este influențată de temperament, condiționare și de o predispoziție biologică și poate fi observată astfel:
- sensibilitate emoțională
- o reactivitate emoțională crescută (impulsivitatea)
- creștere rapidă a intensității emoției (te bucuri ușori sau te înfurii repede) și
- întoarcerea lentă la un nivel normal
De cealaltă parte, răspunsurile invalidante pot lua forme foarte diferite. De la critică directă și abuz emotional, până la neînțelegere din cauza diferențelor de temperament, exprimare defectuoasă sau abilități de comunicare precare în familie.
UN PROCES PSIHOTERAPEUTIC ÎN DOUĂ ETAPE
DBT pesupune parcurgerea a două etape. Prima etapă este bine structurată și se focalizează pe un sistem ierarhic de ținte, abordând inițial comportamentele cele mai amenințătoare și dificile (Ex.:tentativele de suicid), și apoi pe cele mai ușor de schimbat (exemplu: obiceiul de a minți, consum de droguri, sex neprotejat). A doua etapă, nu mai este structurată și se focalizează pe trăirea interioară de disperare și panică. În această etapă sunt vizate scăderea simptomelor intruzive (PTSD), a evitării emoțiilor, a evitării anumitor experiențe care au devenit un declanștor al simptomelor traumatice și a auto-invalidării.
ACCEPTAREA ȘI VALIDAREA în echilibru cu SCHIMBAREA ȘI REZOLVAREA PROBLEMELOR
Pentru a ne schimba viața care uneori e greu de suportat, e necesar să acceptăm și să înțelegem ce se întâmplă în ea. Acceptarea emoțiilor și comportamentului înseamnă să observăm ce simțim și cum acționăm fără să respingem realitatea, atât pe cea interioară când și pe cea exterioară. Validarea, pe de altă parte, înseamnă recunoașterea că emoțiile și acțiunile noastre sunt utile, au sens și sunt importante. De exemplu, Marsha Linehan simțea eliberare și chiar placere când se tăia și folosea acest gest pentru a își oferi alinare. De asemenea, înțelegând consecințele dereglării emoționale, te poate ajuta mai departe să înțelegi ce este valid într-o situație și ce este invalid. În cazul Marshei, era valid faptul că suferea și că asta a motivat-o să caute soluții în a-i fi bine. Dar, ceea ce era invalid era faptul că, alegerea auto-agresiunii ca soluție pentru suferința ei, nu era eficient decât pe moment. Cu cât se auto-agresa mai mult, cu atât starea de agonie devenea greu de suportat și de alinat. Iar pe termen lung scădea respectul de sine și creștea riscul suicidar.
Atenție! Acceptare nu înseamnă aprobare, compasiune, renunțarea la schimbare sau pasivitate. De fapt, înseamnă să renunți la a te mai lupta cu realitatea și să nu te mai revolți doar pentru că realitatea nu este așa cum vrei tu.
Schimbarea este necesară și deseori apare natural atunci când acceptarea devine o practică activă. Psihoterapia urmărește să schimbe comportamentele nesănătoase și încurajează înlocuirea acelui comportament cu unul mai bun, care se potrivește cu scopul terapeutic stabilit. Ajuns aici, deja este înțeleasă o bună parte din cum funcționează psihicul. În această etapă sunt cunoscute comportamentele care creează probleme, ce anume le determină, iar apoi urmează etapa de învățare de noi soluții. Această etapă presupune învățarea și exersarea unor abilități noi.
Ce este dialectica?
Înseamnă să găsești echilibrul între acceptare și schimbare. În această privință nu există nicio formulă care să ne ghideze deoarece fiecare context este unic. În psihoterapie, terapeutul invită clientul să privească situația sa din mai multe perspective și apoi să acționeze. Întrebarea care este frecvent pusă în DBT este “ ce ai lăsat pe dinafară?”. Echilibrul este ghidat în mare măsură de ceea ce este eficace pentru fiecare persoană. Adică, ce este necesar pentru a-și urmări obiectivul propus.
Perspectiva dialectică se referă la a rezolva contrariile cu care se confruntă persoanele cu dereglare emotională. Adică să negocieze stările emoționale contradictorii cum ar fi iubirea și ura față de aceeasi persoană sau dilema dintre “voi sunteți răi și nu mă înțelegeți” și “eu sunt rău, prost și lipsit de valoare și merit să sufăr”.
Tot dialectice sunt alese și strategiile terapeutului. Fiecare are opusul ei. De exemplu, comunicarea caldă și protectivă este echilibrată cu exprimarea fermă și confruntarea.
Beneficiile terapiei dialectic-comportamentale
- deblochează resursele și capacitățile persoanei. De multe ori persoanele cu emoții greu de gestionat se simt blocate și nu pot să-și regleze stările. Ele au nevoie să dobândească abilități noi și uneori să primească tratament medicamentos.
- Îi ajută pe oameni să folosească acele abilități în situațiile în care de obicei le era greu să se descurce singuri. Dereglarea emoțională îngreunează procesul de generalizare a abilităților noi. Adesea gândesc că știu ce era de făcut dar nu au putut să acționeze sau și-au dat seama care era soluția abia după ce s-au liniștit. Astfel, au nevoie de coaching în vivo și de un plan bine pus la punct.
- Stimulează motivația către schimbare. Persoanele cu o dereglare emoțională cronică de multe ori se simt lipsite de speranță și au învățat să fie pasive când întâlnesc o problemă. Au nevoie de ajutor să devină motivați să învețe noi răspunsuri și să le exerseze.
- Ajută la reorganizarea mediului astfel încât să încurajeze procesul terapeutic și atingerea scopului. Mai exact, atunci când este de așteptat să apară crize emoționale e necesar ca toată lumea, mai ales familia, să știe ce e nevoie să facă sau să nu facă pentru a aborda bine situația.
- Stimulează capacitățile și resursele terapeutului și îl motivează să fie eficace în relație cu clienții. Terapeuții au și ei nevoie de susținere, motivație și soluții pentru a-și dezvolta abilități terapeutice.
Abilitățile terapiei dialectic-comportamentale
Creșterea focusul și a atitudinii non-evaluative și construirea unui sentiment de sine sau a unei identități de sine mai pozitive.
Cunoașterea emoțiilor, stimularea apariției emoțiilor pozitive, descurajarea reacțiilor negative. Acceptarea experiențelor emoționale negative și schimbarea experiențelor emoționale negative.
Dezvoltarea empatiei și îmbunătățirea relațiilor în tandem cu dezvoltarea asertivității și a respectului de sine.
Creșterea toleranței la situații foarte stresante fără a recurge la gesturi impulsive ce cresc riscul unei dereglări generale.
Echilibrul între urmărirea obiectivelor, a intereselor și a perspectivelor, și construirea flexibilității cognitive și emoționale.
La ce rezultate să te aștepți
Prin parcurgerea unui proces de terapie ghidat de o abordare dialectic-comporamentală e important să te aștepți ca focusul să fie pe explorarea și înțelegerea acțiunilor care duc la dezechilibrul emoțional.
Această explorare în detaliu a situațiilor te va ajuta să conștientizezi cum se construiesc anumite reacții sau emoții cu care te confrunți. Scopul final este să găsești propriile soluții pentru nevoile tale, soluții care să fie susținute de noile valori construite în terapie.
Terapia DBT te va conduce prin tehnici inspirate din terapia cognitiv comportamentală, terapia experiențială și filozofia Zen să te descoperi și să-ți construiești o viață care merită trăită.
În timp, vei putea descoperia chiar o bucuria în a explora emoțiile, gândurile și acțiunile tale.
Cum lucrez eu în cadrul terapia DBT
Terapia dialectic-comportamentală este prima formă de terapie pe care o folosesc atunci când lucrez cu persoane cu un dezechilibru emoțional sever. Cu ajutorul ei setez un cadru safe și clar pentru ca terapia să aibă succes. Ceea ce mă face să folosesc terapia DBT cu fiecare client dar în doze diferite este filozofia din spatele metodei cu care am rezonat foarte mult. Ca terapeut cred că este esențial să știi când să pui accent pe acceptare și când să stimulezi schimbarea în persoana care îți cere ajutorul, indiferent de problema care îl aduce la tine.
