O scurtă introducere despre burnout
Te trezești dimineața obosit, fără energie, chiar dacă ai dormit opt ore? Te simți copleșit de toate cerințele de la muncă și începi să te întrebi dacă ceea ce faci mai are vreun sens? Dacă răspunsul este “da”, s-ar putea să experimentezi primele semne de burnout.
Burnout-ul, cunoscut în limba română și ca „sindromul arderii complete” sau „epuizare profesională”, este o stare complexă caracterizată de oboseală emoțională profundă, detașare față de locul de muncă și reducerea performanței personale. Nu este doar oboseală trecătoare sau lipsă de motivație; este o problemă recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, care afectează viața profesională și personală în mod semnificativ.
Ignorat, burnout-ul poate deveni o amenințare serioasă pentru sănătatea ta mentală și fizică. În acest articol, bazat pe ultimele studii în domeniu, vei învăța să recunoști simptomele, să înțelegi cauzele și să descoperi ce soluții poți aplica pentru a-ți recăpăta echilibrul.
Nu ești singur. Citește mai departe și descoperă cum poți să îți regăsești claritatea și energia, chiar și în cele mai dificile perioade.
Povestea unei persoane care se confruntă cu burnout
Ioana (personaj fictiv) este psihiatru într-un spital de stat, lucrând atât cu pacienți cu tulburări grave, cât și cu cazuri de urgență. Este pasionată de meseria ei, dar contextul profesional devine din ce în ce mai solicitant.
- Primele semne: Ioana observă că se simte copleșită încă de la începutul zilei. Îi este din ce în ce mai dificil să asculte poveștile dificile ale pacienților și simte o stare de gol interior după fiecare consult. Îi este greu să-și amintească de ce și-a ales această carieră.
- Schimbări în atitudine: În timpul consultațiilor, începe să evite implicarea emoțională, răspunzând mai formal și mai distant. Simte un amestec de vinovăție și frustrare față de pacienți, dar consideră că este singurul mod prin care poate face față presiunii.
- Impact personal: Ioana începe să doarmă prost, deseori având coșmaruri legate de pacienții pe care nu a reușit să-i ajute. În timpul liber, evită contactul cu familia și prietenii, simțindu-se izolată și epuizată.
- Cauze: Volumul de muncă ridicat, lipsa de resurse în spital, timpul limitat pentru fiecare pacient și faptul că rareori primește recunoaștere pentru eforturile ei duc la un dezechilibru emoțional semnificativ.
Exemplu dat subliniază că burnout-ul este rezultatul unui dezechilibru între cerințele externe și resursele disponibile. Indiferent de domeniu, acesta afectează atât sănătatea psihologică, cât și eficiența profesională, necesitând soluții care să abordeze nu doar individul, ci și mediul de lucru.
Cuprins
Ce este burnout-ul?
Christina Maslach, una dintre cele mai influente voci în cercetarea fenomenului burnout, descrie această stare ca o combinație de epuizare emoțională, depersonalizare (un sentiment de detașare față de ceilalți) și reducerea sentimentului de satisfacție personale, manifestate în principal în contextul profesional.
Burnout-ul nu apare peste noapte. Este un proces treptat, care începe cu stresul zilnic și poate escalada dacă nu există intervenții. Primele semne includ epuizarea fizică, iritabilitatea și dificultatea de concentrare.
- Este nucleul experienței de burnout.
- Se manifestă prin senzația copleșitoare de oboseală, lipsă de energie și incapacitatea de a face față cerințelor de zi cu zi.
- Este cauzată de stresul cronic, mai ales în situațiile de muncă solicitantă.
- Apare ca o reacție defensivă față de stres.
- Se manifestă printr-un răspuns distant, cinic sau indiferent față de ceilalți, mai ales în relațiile profesionale.
- Este comună în profesiile care implică interacțiune intensă cu alte persoane (ex. medici, profesori, asistenți sociali).
- Implică sentimente de inadecvare și lipsă de realizare în muncă.
- Persoana simte că nu mai este eficientă, utilă sau capabilă să își îndeplinească sarcinile cu succes.
- Starea este adesea agravată de lipsa recunoașterii sau a suportului în mediul de lucru.
Burnout-ul nu este doar o problemă individuală, ci rezultatul unui dezechilibru între cerințele muncii și resursele disponibile. Lipsa controlului asupra muncii, volume de muncă nerealiste și lipsa suportului colegial și al recunoașterii sunt de asemenea factori importanți care contribuie la dezvoltarea burnout-ului.
Burnout-ul este o problemă de sistem, nu doar o problemă personală, iar soluțiile ar trebui să implice atât schimbări organizaționale, cât și intervenții individuale.
Originea termenului de Burnout
Originea termenului burnout provine de la psihologul Herbert Freudenberger, care, in anii 1970, a descris pentru prima data acest fenomen ca fiind o forma servera de epuizare, întâlnită în special în profesiile de ajutor (medicii, psihologi, asistenți sociali). De atunci, conceputul a evoluat si a fost extins pentru a descrie oboseala extremă asociată cu munca intensă în diverse domenii.
Diferența dintre burnout, stres și depresie
Burnout vs. stres cronic
Stresul cronic nu are aceleași trăsături ca burnout-ul, chiar dacă ambele pot duce la o eroziune a resurselor emoționale. Stresul cronic, poate fi o reacție mai generală la cerințele vieții și poate include o varietate de surse de stres, nu doar cele profesionale.
În schimb, burnout-ul este o dizolvare progresivă a identității profesionale, fiind un fenomen care este mult mai legat de idealurile profesionale și discrepanțele dintre așteptările interne și externe. Persoanele cu burnout experimentează o descompunere a sentimentului de sens și scop în activitățile lor profesionale.
Burnout vs. depresie
Depresia este o tulburare mai profundă și generalizată, care implică un sentiment persistent de inadecvare, tristețe extremă și pierdere a interesului față de viața de zi cu zi, nu doar față de muncă. Depresia afectează mult mai multe domenii ale vieții, nu doar locul de muncă.
Burnout-ul, pe de altă parte, este mai concentrat pe eșecul personal în cadrul unui anumit domeniu profesional, ceea ce face ca această stare să fie limitată de contextul profesional al individului. În plus, burnout-ul nu este întotdeauna însoțit de tristețe profundă sau izolare socială, caracteristice depresiei. Persoanele cu burnout pot simți oboseală și iritare, dar nu neapărat tristețe profundă sau anhedonie.
Burnout vs. alte afecțiuni de sănătate mentală
Este esențial să nu confundăm burnout-ul cu alte afecțiuni psihologice, mai ales în condițiile în care burnout-ul este specific culturii de muncă moderne și reflectă o reacție la cerințe profesionale nerealiste. Burnout-ul trebuie văzut într-un context cultural și profesional, iar simptomele trebuie analizate în lumina presiuni de a face față performanței și a experiențelor legate de muncă.
Cum pot fi diferențiate aceste afecțiuni?
Pentru a diferenția burnout-ul de alte afecțiuni, este important să ținem cont de contextele specifice (cum ar fi locul de muncă sau stilul de viață), de tipologia simptomelor (oboseală emoțională, distanțare de muncă, pierderea sensului în activitățile profesionale) și de persistența acestora. De asemenea este importantă în acest sens utilizarea de instrumente psihometrice valide pentru a evalua și distinge burnout-ul de alte tulburări psihologice, dar și înțelegerea profundă a contextului social și cultural în care se manifestă burnout-ul.
În concluzie, diferentierea între burnout și alte afecțiuni presupune o evaluare detaliată a simptomelor și a contextului, folosind atât perspective clinice, cât și culturale, pentru a ajunge la o înțelegere completă a impactului acestui fenomen asupra unei persoane.
Impactul asupra sănătății mentale și fizice
Dacă ai citit până aici presupun că te-ai convins deja că burnout-ul are un impact profund asupra sănătății fizice și psihice. Hai să vedem cum.
Oboseala cronică
Epuizarea emoțională și fizică asociată cu burnout-ul poate duce la oboseală cronică, ceea ce face ca persoanele afectate să se simtă mereu fără energie. Acest lucru poate afecta funcționarea zilnică și poate duce la probleme de somn (insomnie sau somn neregulat).
Probleme cardiovasculare
Burnout-ul este asociat cu risc crescut de boli cardiovasculare, datorită stresului cronic care crește nivelul hormonilor de stres (cum ar fi cortizolul) și poate afecta inima și tensiunea arterială. Studiile sugerează că persoanele care suferă de burnout pot avea un risc mai mare de atacuri de cord și hipertensiune.
Slăbirea sistemului imunitar
Stresul prelungit și burnout-ul afectează sistemul imunitar, făcând persoanele mai vulnerabile la infecții, răceli și alte afecțiuni.
Anxietate și depresie
Burnout-ul poate duce la apariția unor tulburări psihice, cum ar fi anxietatea și depresia, în special în cazul în care burnout-ul devine cronic. Stresul constant și lipsa de satisfacție în muncă pot eroda stima de sine și pot contribui la o stare generală de tristețe și descurajare.
Depersonalizare
O componentă importantă a burnout-ului, depersonalizarea, care implică distanțarea de ceilalți, poate duce la sentimentul de izolare socială, ceea ce agravează riscul de depresie. Persoanele care se simt epuizate și neapreciate pot ajunge să aibă o percepție negativă despre sine și despre abilitatea lor de a se descurca cu stresul.
În concluzie, burnout-ul afectează nu doar performanța la locul de muncă, ci întreaga viață a persoanei, având efecte de lungă durată asupra sănătății mentale și fizice.
Cauzele burnout-ului
Apariția burnout-ului are pe de-o parte rădăcini în contextului profesional și pe de altă parte, în contextul cultural, unde focusul este adesea pe performanță și eficiență.
Cauza principală a burnout-ului este suprasolicitarea continuă. Maslach în studiile sale observă că muncitorii din domenii precum sănătatea, educația și serviciile sociale sunt adesea expuși la cerințe emoționale și fizice mari, ceea ce le poate duce la epuizare emoțională.
Persoanele care nu au control asupra propriilor sarcini și responsabilități sunt mai susceptibile la burnout. Lipsa de autonomie la locul de muncă poate duce la frustrare și sentimente de neputință.
Atunci când valorile personale ale unei persoane sunt în contradicție cu cerințele organizaționale, apare un conflict intern care contribuie la burnout. De exemplu, un angajat care vrea să ajute cu adevărat oamenii, dar este restricționat de politici interne, poate experimenta un sentiment de neîmplinire și alienare.
Burnout-ul poate apărea atunci când o persoană trebuie să îndeplinească multiple roluri conflictuale (de exemplu, un angajat care trebuie să fie atât eficient, cât și empatic în același timp). Acest conflict al rolurilor poate duce la un sentiment de confuzie și îngrijorare constantă.
Lipsa de recunoaștere și împovărarea cu sarcini care nu sunt apreciate sau recompensate poate duce la depersonalizare. Dacă nu simțim că munca noastră este apreciată, ne pierdem sensul muncii și devenim mai cinici față de ceea ce facem.
Societatea modernă pune o presiune enormă asupra indivizilor, care sunt adesea învățați să își măsoare succesul și valoarea prin muncă. Cultura performanței și a productivității poate duce la un sentiment constant de insuficiență, chiar și atunci când oamenii muncesc excesiv.
Multe organizații nu oferă resurse adecvate pentru a sprijini angajații, iar acest lipsă de sprijin poate contribui la burnout. Acest lucru include atât sprijin emoțional din partea colegilor și superiorilor, cât și resurse fizice sau financiare necesare pentru a îndeplini sarcinile eficient.
Un număr mare de industrii impun așteptări nerealiste, iar angajații sunt împovărați cu sarcini care depășesc posibilitățile lor fizice și psihice. Suprasolicitarea constantă, fără perioade adecvate de recuperare, poate duce la epuizare.
Lipsa de conexiune umană în munca zilnică, care poate duce la alienare și depersonalizare. Izolarea socială care apare atunci când oamenii se simt separați de colegi sau nu își pot exprima gândurile și sentimentele în mod autentic la locul de muncă.
Dificultatea de a găsi un echilibru între viața personală și muncă este un factor important în apariția burnout-ului. Atunci când munca devine o prioritate constantă, iar viața personală este neglijată, individul ajunge să experimenteze eșecuri în ambele domenii, ceea ce duce la stres constant și neîmplinire.
Siptomele burnout-ului
Sentimente de oboseală extremă și eșec emoțional (persoana simte că nu mai poate face față cerințelor). Izolarea emoțională față de colegi, pacienți sau alți oameni. Descurajare și lipsă de speranță în fața problemelor de zi cu zi.
Oboseală cronică și oboseală profundă (oamenii se simt constant epuizați, chiar și după odihnă). Probleme de somn (insomnie sau somn de proastă calitate). Dureri fizice, cum ar fi dureri de cap și tensiune musculară.
Atitudini cinice și negative față de muncă și colegi, precum și față de persoanele cu care lucrezi. Distanțarea emoțională de clienți/pacienți/colegi (persoana începe să-i trateze pe ceilalți ca pe un obiect).
Comunicare ineficientă sau răceală în interacțiunile sociale. Nevoia de a evita relațiile sociale, simțind că nu mai există energie pentru a interacționa cu ceilalți.
Scăderea capacității de concentrare și dificultăți în luarea deciziilor. Sentimente de inadecvare profesională sau că munca nu este suficient de valoroasă.
Percepția de a fi incompetent și lipsa de satisfacție legată de realizările profesionale.
Diagnosticarea burnout-ului
Burnout-ul nu este recunoscut oficial ca diagnostic distinct în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5), dar este considerat o stare asociată stresului ocupațional cronic. Totuși burnout-ul este definit mai clar în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD-11) ca fiind un sindrom ocupațional. Asociația Americană de Psihologie (APA) consideră burnout-ul o problemă relevantă, dar încadrarea sa rămâne mai degrabă descritivă decât diagnostică. Din cauza lipsei unor criterii clar delimitate și a suprapunerii cu alte condiții mentale, există un consens științific că este mai bine să fie abordat ca un fenomen psihosocial sau ocupațional, mai degrabă decât ca o tulburare mentală distinctă.
În ultimii ani, sindromul Burnout a fost îndelung cercetat și au fost create instrumente de diagnoză, tratament și prevenție. Cel mai cunoscut și utilizat instrument de evaluare este Maslach Burnout Inventory (MBI) care ajută la evaluarea simptomelor și severității burnout-ului.
Burnout-ul nu este doar o afecțiune psihologică, ci o experiență subiectivă legată de modul în care o persoană simte și percepe interacțiunile profesionale și exigențele muncii. Diagnosticul formal e nevoie să ia în calcul atît contextul profesional și organizațional cât și cel personal al fiecărei persoane, cum ar fi limitele fizice și psihice sau experiențele anterioare de muncă.
Maslach Christina, cercetătoarea care a dezvoltat instrumentul de evaluare a burnout-ului MBI, recomandă utilizarea acestui instrumentului în combinație cu interviuri semi-structurate pentru a obține o imagine completă a experienței de burnout a unei persoane. În timpul interviurilor, poate fi discutat contextul muncii (cum ar fi sarcinile, autonomia, relațiile interpersonale), percepțiile persoanei despre locul de muncă și impactul asupra vieții personale.
Observații și semne comportamentale
Pe lângă instrumentele de evaluare, poate fi utilă și observația directă a comportamentului individului la locul de muncă. Aceasta poate include semne precum:
- Absenteismul crescut
- Izolarea socială
- Comportamente cinice sau de evitarea a interacțiunilor sociale și profesionale
Diferentierea de alte condiții
E foarte important să diferențiem burnout-ului de alte condiții, cum ar fi depresia sau anxietatea, care pot avea simptome comune, dar care necesită tratamente diferite. De exemplu, depresia poate include simptome de tristețe profundă și pierderea interesului pentru activitățile zilnice, în timp ce burnout-ul este mai specific legat de suprasolicitarea la locul de muncă și de sarcinile profesionale.
Pentru o evaluare detaliată îți recomand să apelezi la un psiholog clinician, un psihoterapeut sau un medic (medicul de familie sau medicul psihiatru).
Rolul psihologilor și al medicilor
Chiar dacă burnout-ul nu este un diagnostic medical oficial, psihologii pot folosi instrumente standardizate, precum MBI, pentru a evalua nivelul de epuizare emoțională, de depersonalizare și scăderea sentimentului de satisfacție pentru realizările personale ale unei persoane.
Cum te poate ajuta psihologul/psihoterapeutul
Psihologii sunt pregătiți să ajute la interpretarea rezultatelor chestionarelor și să analizeze contextul în care burnout-ul apare (de exemplu, la locul de muncă), oferind o înțelegere mai profundă a stării psihologice a clientului.
Psihologii au un rol importante în interpretarea experiențelor subiective ale pacientului, dar în același timp, ei trebuie să înțeleagă și contextul mai larg în care apare burnout-ul (cum ar fi presiunile sociale și profesionale).
Prin intermediul psihoterapiei, psihologii, pot ajuta oamenii să înțeleagă și să pună în cuvinte ce simt, facilitând astfel un proces de auto-reflecție și de adaptare la stresul profesional. De asemenea, psihologii pot ghida persoanele în identificarea strategie de coping mai eficiente și în restructurarea mentalității față de muncă.
Psihologii au rolul de a ajuta individul să înțeleagă modul în care burnout-ul afectează identitatea profesională și personală și cum acest fenomen se integrează în viața lor socială.
Cum te poate ajuta medicul
Medicii pot fi implicați în gestionarea simptomelor fizice care pot apărea în urma burnout-ului, cum ar fi oboseala extremă, problemele digestive, tulburările de somn etc. Deși burnout-ul nu este un diagnostic medical propriu-zis, medicii pot ajuta la evaluarea stării fizice a persoanei și la identificarea altor posibile afecțiuni care pot contribui la simptomele de burnout.
De asemenea, medicii pot recomanda tratamente pentru simptomele de burnout sau pentru afecțiunile asociate, cum ar fi antidepresivele sau medicația pentru anxietate, în cazurile în care există comorbidități, precum depresia sau anxietatea.
Colaborarea între psihologi și medici
Pentru identificarea și tratarea burnout-ului este importantă colaborarea interdisciplinare între psihologi, psihoterapeuți și medici. Acest lucru este esențial pentru a aborda atât aspectele psihologice, cât și aspectele fizice ale burnout-ului.
În cazul în care burnout-ul este sever sau nu răspunde la intervențiile psihologice, se poate recomanda colaborarea cu medici pentru a exclude alte cauze sau pentru a implementa strategii de recuperare mai complexe.
Soluții și tratament pentru burnout
- Ia de mai multe ori pauză în timpul programului de lucru.
- după job fă activități care te deconectează de la muncă. De exemplu, gătește împreună cu (sau pentru) cineva drag. Nu, serialele nu ne deconectează.
- Încetinește ritmul activităților zilnice. Întreabă-te sincer, chiar e nevoie să faci tot ce ai pe listă azi sau acum? Respiră conștient, lung și fără grabă.
- Restabilește-ți scopul și sensul personal. Reflectează asupra valorilor personale după care te ghidezi pe termen lung. Te poți întreba: ce este cu adevărat important pentru tine și cum poți face mai des acțiuni pornind de la această valoare.
- Practică exerciții de Mindfulness.
- Psihoterapie (DBT, terapia ACT).
- Psihoeducației – descoperă cum învățarea reglării emoționale ajută la prevenirea recidivei.
- Caută suport social. Invită-ți prietenii la o convestație deschisă despre cum e pentru fiecare la locul de muncă. Fă schimb de idei și de soluții cu ei.
- Caută suport la job. Locul tău de muncă ar trebuie să fie primul care oferă ajutor celor care sunt în burnout. Așa că întreabă direct dacă există programe sau sesiuni de consiliere psihologică dedicate acestei probleme. Solicită sprijinul unui supervizor să te ajute să reorganizezi munca. Vorbește cu colegii despre ce simți și invită-i să împărtășească și ei experiența lor la muncă.
- Refacerea echilibrului între viața profesională și personală. Una dintre cele mai eficiente soluții pe termen lung pentru prevenirea burnout-ului este echilibrul între muncă și viață personală. Angajatorii și angajații trebuie să pună accent pe crearea unui program de lucru flexibil și pe încurajarea activităților care să sprijine recuperarea mentală și fizică (sport, hobby-uri, familie).
- Schimbarea organizațională. Burnout-ul nu poate fi tratat complet doar la nivelul individului. Este necesară o schimbare la nivel organizațional. Organizațiile trebuie să pună în aplicare schimbări structurale care să reducă volumul de muncă și să îmbunătățească climatul de muncă. Aceasta poate include implementarea unor sisteme de management mai clare, reducerea presiunii pentru performanță excesivă și crearea unui mediu de sprijin psihologic.
- Promovarea unui climat organizațional sănătos. Organizațiile ar trebui să pună un accent deosebit pe valorile de sprijin, comunicare deschisă și recunoașterea realizărilor. Cultivarea unui climat de încredere și apreciere poate reduce riscul de burnout pe termen lung.
- Crearea unei culturi de sprijin în societate. Este extrem de important să construim o cultură socială care sprijină sănătatea mentală și luptă împotriva normelor toxice ale performanței. Schimbările culturale la nivelul societății și al viziunii colective despre muncă pot reduce presiunea asupra indivizilor și ajută la protejarea sănătății mentale.
Concediu medical pentru burnout
În 2024 în România, legislația începe să recunoască problema burnout-ului ca o condiție serioasă de sănătate profesională. Deși nu există încă protocoale complet implementate, câteva inițiative legislative propun măsuri importante:
Recunoașterea oficială a burnout-ului: Există propuneri pentru includerea acestuia în Legea Sănătății și Securității în Muncă (Legea 319/2006), definit ca o stare de epuizare fizică și psihică cauzată de stresul cronic la locul de muncă. Această recunoaștere ar putea facilita diagnosticarea și gestionarea problemei. Sursa aici.
Concedii medicale plătite: Angajații diagnosticați cu burnout ar putea beneficia de concediu medical plătit. În primele trei zile, costurile ar fi suportate de angajator, iar ulterior de sistemul de asigurări sociale. Se propune și posibilitatea de a reduce timpul de lucru sau transferul temporar la alt loc de muncă. Sursa aici.
Obligații pentru angajatori: Proiectele legislative prevăd ca angajatorii să organizeze evaluări periodice ale riscurilor psihosociale, să finanțeze sesiuni de conștientizare despre prevenirea burnout-ului și să asigure accesul la programe de consiliere psihologică pentru angajați. Sursa aici.
Aceste măsuri, dacă vor fi implementate, vor crea un cadru legal pentru protejarea angajaților de efectele negative ale burnout-ului, dar momentan sunt în fază de propunere legislativă.
Referințe:
- Maslach, C., & Leiter, M. P. (2016). Burnout: A psychological perspective. Routledge.
- Jonathan Malesic (2022). The End of burnout:Why work drains us, and how to build better lives. University California Press.
- Awena John et al. (2024). The influence of burnout on cardiovascular disease: a systematic review and meta-analysis. Frontiers in Psychiatry.
- Manual de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale 5.
- Asociația Americană de Psihologie.
