Blog

Terapia individuală pentru tulburarea de personalitate borderline

fotografierende-pzOUq8reFM4-unsplash

Tulburarea de personalitate borderline (TPB) este caracterizată de:

  • un sentiment de gol interior,
  • gânduri legate de suicid sau tentative de suicid,
  • de perioade cu emoții intense și impulsivitate urmate de perioade cu inhibarea emoțiilor sau de vină și rușine și,
  • de relații dificile alternând cu retragerea și chiar izolarea socială.

TPB este un tip de personalitate care s-a dezvolta în urma interacțiunii între sensibilitatea emoțională biologică și un mediu nepotrivit cu nevoile firești ale persoanei. Cum au ajung persoanele cu TPB să se simtă atât de copleșite de evenimentele din viața lor și totodată atât de confuze și de panicate? Explic mai jos folosindu-mă de o metaforă.

Interacțiunea dintre sensibilitatea emoțională și mediu este ca sensibilitate la gluten într-o familie de brutari. Nimeni nu știe din start. Nu se vede așa cum s-ar vedea pielea albă sau o aluniță. Prin urmare copilul va primi mâncarea care îi face bine dar și mâncarea care îi face rău. Sau poate primește doar mâncarea care îi face rău pentru că așa cum spuneam, părinții sunt pasionați de pâine. Ce crezi că se va întâmpla în timp? Apar simptomele! Și pentru că nimeni nu bănuiește că este o intoleranță la gluten (doar toată lumea iubește pâinea, nu-i așa?), ele pot fi ignorate de părinți sau din contră, interpretate greșit (nevoia de atenție? e răsfățat?). În timp, răspunsurile adulților la nevoile copilului modelează comportamentul interior și exterior al copilului. Nici el nu știe ce i se întâmplă. Ajunge să considere semnele intoleranței la gluten ca fiind ceva greșit la el de care ar trebui să scape sau măcar să nu fie observate în exterior astfel încât ceilalți să fie mulțumiți de el. Nevoia de siguranță este foarte mare, iar copilul face orice (dar orice, inclusiv să se urască pe sine) pentru a primi acceptare, protecție și afecțiune.

Desigur, în metafora mea am exagerat un pic cu efectul intoleranței la gluten. Dar am făcut-o pentru a explica mai ușor un proces psihic complex care în timp formează o tulburare de personalitate. 

Numim sesibilitate emoțională rapiditatea cu care cineva răspunde la situații emoționale, intensitatea mare a emoțiilor și durata lungă de revenire la normal. Copiii cu sensibilitate emoțională au nevoie mai des de alinare din partea părinților, poate sunt puțin rezistenți la frustrare, sau rămân supărați mai mult timp decât ne-am aștepta, iar reacțiile, de obicei, sunt mai intense decât am crede că ar fi firesc.

Mediul de multe ori este descurajant (adulții sunt critici, neglijenți sau agresivi) pentru acești copii. Ei învață că nu sunt în siguranță dacă se exprimă. Adesea sunt într-un balans foarte dureros între exprimarea zgomotoasă a nevoilor și inhibarea lor totală.

Acest tip de relaționare nesigură și imprevizibilă dă naștere unei tulburări ale sinelui pe care o numim tulburare de personalitate borderline.

TERAPIA DIALECTIC-COMPORTAMENTALĂ se adresează persoanelor cu dificultăți mari în gestionarea emoțiilor și a relațiilor, cum este tulburarea de personalitate borderline. 

Află mai multe despre ce este terapia dialectic-coportamentală.

OBIECTIVUL general este să descoperi cum să gestionezi momentele emoționale grele, să reduci suferința și să dezvolți o viață care merită trăită.

UN PROCES PSIHOTERAPEUTIC ÎN DOUĂ ETAPE

TDC pesupune parcurgerea a două etape. Prima etapă este bine structurată și se focalizează pe un sistem ierarhic de ținte, abordând inițial comportamentele cele mai amenințătoare și dificile (Ex.:tentativele de suicid), și apoi pe cele mai ușor de schimbat (exemplu: obiceiul de a minți). A doua etapă, nu mai este structurată și se focalizează pe trăirea interioară de disperare și panică. În această etapă sunt vizate scăderea simptomelor intruzive (PTSD), a evitării emoțiilor, a evitării anumitor experiențe care au devenit un declanștor al simptomelor traumatice și a auto-invalidării.

REZULTATELE LA CARE TE POȚI AȘTEPTA:

  • Reducerea gândurilor și tentativelor suicidare sau a comportamentului auto-agresiv sau a dependenței;
  • creșterea respectului de sine și a stimei de sine;
  • vei devenii stabil emoțional și mai puțin impulsiv;
  • îmbunătățirea și stabilizarea relațiilor personale și profesionale.

I. NE CUNOAȘTEM ȘI DECIDEM SĂ LUCRĂM ÎMPREUNĂ (1 – 2 seiuni)

Primele întâlniri sunt pentru evaluare. Apoi ne uităm împreună la obiectivele pe care ți le dorești și decidem dacă terapia TDC ți se potrivește. Pentru evaluare am în vedere următoarele elemente:

  • confuzia de sine;
  • comportament impulsiv;
  • dereglarea emoțională;
  • dificultăți în relaționare.

Tot în această perioadă, e posibil să îți recomand un consult psihiatric dacă constat că asta ar putea să ne ajute în munca noastră.

II. ANGALAMENTUL PENTRU SCHIMBARE (1 – 6 sesiuni)

Această perioadă este dedicată familiarizării cu metoda TDC. De exemplu, vei afla cum înțelegerea problemelor tale devine mai ușoară prin teoria bio-sociale (explicată mai sus prin metaforă) și, tot aici, vom construi angajamentul necesar să mergem mai departe. 

III. SESIUNI SĂPTĂMÂNALE DE PSIHOTERAPIE 

Terapia durează 1 an de zile cu posibilitatea de prelungire și începe printr-un acord în care ne angajam reciproc pentru creșterea calității vieții tale.

Fiecare sesiune are o structură similiară – începem și se terminăm cu un exercițiu de mindfulness, ne uităm la jurnal și îl folosim pentru a ne orientat spre obiectiv, uneori facem analiza comportamentului care te împiedică să funcționezi bine și stabilim strategii de rezolvare a problemelor. Deși pare foarte bine organizată și previzibilă, în cadrul acestei structuri, psihoterapia TDC este un proces creativ, unde atât terapeutul cât și clientul se implică în aceeși măsură. Ajutorul psihologic este, cel puțin în cazul TDC, o împletire de tehnici cu spontaneitate și prezență de spirit. 

Finalul terapiei este un proces care începe cu două luni înainte să se încheie efectiv terapia și presupune stabilirea unui plan de auto-gestionare și pregătirea pentru un nou început.

IV. FORMAREA DE ABILITĂȚI

În paralele cu psihoterapia este recomandat să urmezi un curs de formare de abilități. Asta poate fi făcută într-un grup sau în sesiuni individuale.

Cele patru seturi de abilități sunt:

  • mindfulness – conștientizarea și acceptarea realității;
  • toleranța la suferință;
  • gestionarea emoțiilor;
  • gestionarea relațiilor.

V. TERAPIA DE FAMILIE 

Doar când este nevoie și numai pentru întărirea abilitățile câștigate.

COACHING TELEFONIC

 Pentru că știu cât este de important să ai pe cineva alături când ești într-un moment dificil, ca să poți trece prin el cu bine, putem avem o sesiune de coaching telefonic atunci când simți că apare un moment de criză (impulsul de a te tăia, gânduri intense de suicid, impulsul de a agresa o altă persoană, sex neproteja, consum de alcool etc). 

Ca să aibă efect, apelul telefonic trebuie să-l avem înainte să ajungi în punctul critic de unde nu mai poti gestionat emoțiile. Din acel punct mintea rațională nu mai poate face față, dar cu puțin timp înainte, ai o scurtă fereastră în care poți acționa spre un bine mai durabil pentru tine.