Copiii se nasc pregătiți să simtă tot spectrul de emoții: bucurie, furie, frică, tristețe etc.
Dar nu se nasc cu abilitatea de a-și regla emoțiile.
Reglarea emoțională nu este un instinct. Este un skill.
Unul care, din păcate, rar a fost predat la școală sau în alte medii formale. Pentru cei mai mulți dintre noi, singurul loc unde ar fi putut fi învățat a fost acasă, prin relația cu un adult disponibil emoțional, capabil de co-reglare.
Prin interacțiuni repetate, un părinte suficient de prezent îi poate arăta copilului că emoțiile nu sunt periculoase, că pot fi conținute, direcționate și, în timp, calmate. Că nu trebuie negate, reprimate sau rezolvate în grabă.
Pentru mulți adulți de azi, acest tip de parentaj ferm, matur, intențional și susținut emoțional a lipsit.
Așa ajungem să fim adulți funcționali în exterior, dar copleșiți emoțional în interior.
Emoțiile sunt trăite ca fiind prea intense, greu de recunoscut și dificil de tolerat. Devin amenințătoare, incomode, ceva de care vrem să scăpăm cât mai repede. Iar soluțiile găsite sunt adesea de moment: muncă în exces, alcool sau alte substanțe, mâncat pe fond emoțional, decizii impulsive care aduc alinare pe termen scurt și costuri mari pe termen lung.
Lucrez cu oameni care îmi spun des același lucru:
„Știu teoretic ce ar trebui să fac, dar nu pot aplica.”
Vestea bună este că reglarea emoțională se poate învăța la orice vârstă.
Și, odată învățată, poate salva relații, timp, energie și chiar sănătatea.
Mai jos îți explic de ce acest skill este esențial pentru viața adultă și cum poate fi construit pas cu pas, chiar dacă nu l-ai primit în copilărie.
Pentru mulți părinți, propriile dificultăți emoționale au făcut aproape imposibilă educarea și modelarea emoțională a copiilor lor.
Generațiile mai vechi, baby boomers și o mare parte din generația X, au crescut în contexte marcate de lipsuri, insecuritate și presiune constantă de supraviețuire. În perioada comunistă și imediat după, susținerea emoțională a fost rară sau inexistentă. Mulți adulți de atunci au venit din familii sărace, cu acces limitat la educație și cu puține resurse interne pentru a-și înțelege propriile trăiri.
Când un părinte nu are resurse emoționale, îi este foarte greu să ofere copilului ceva ce el însuși nu a primit. Lipsa de timp, de siguranță, de sprijin și de modele sănătoase i-a blocat pe mulți părinți în a construi un atașament securizant și a oferi co-reglare emoțională.
În lipsa unui adult care să ajute copilul să-și gestioneze trăirile, apare stresul emoțional. Copilul este nevoit să se descurce singur cu emoții prea mari pentru vârsta și capacitatea lui. Această stare de activare emoțională constantă duce, în timp, la dereglare emoțională.
Stresul emoțional poate lua multe forme. Poate că unele îți sună cunoscut:
- emoțiile sunt grăbite: „nu e mare lucru, treci peste”
- sunt invalidate: „exagerezi”
- sunt penalizate: „dacă mai plângi, te pedepsesc”
- sunt ignorate: „descurcă-te, eu le am pe ale mele”
- sunt confundate cu comportamentul: „ești obraznic”, nu „ești copleșit”
Pe scurt, stresul emoțional nu este dat de emoție în sine ci de singurătatea în emoție, de lipsa unei persoane care să te ajute să o conții și să o reglezi.
Un alt mediu care ar fi putut juca un rol important în reglarea emoțională, dar care a eșuat de cele mai multe ori, este școala. Școala a fost și, în mare parte, încă este un spațiu în care performanța a fost pusă mai presus de relație. Au lipsit modele sănătoase de reglare emoțională, mentori disponibili și mecanisme reale de protecție pentru copiii vulnerabili.
Cu atâția factori de risc la un loc, nu este de mirare că mulți adulți de azi se simt confuzi, epuizați și copleșiți de propriile emoții.
Iar toate acestea se văd, inevitabil, în viața de adult.
Cum se vede lipsa reglarii emotionale în viata de adult
Una dintre cele mai frecvente forme prin care apare lipsa reglării emoționale este critica sau autocritica folosită ca mecanism de a face față emoțiilor dificile.
Poate te auzi des spunându-ți, în gând, că ești „prost/proastă”, „slab/ă”, „inferior/oară” sau „fără importanță”. Aceste gânduri nu sunt adevăruri despre tine, ci răspunsuri automate la emoții pe care nu ai învățat să le reglezi. Sunt mecanisme învățate, de multe ori, în familie sau întărite de cultura în care am crescut.
La fel, reacțiile extreme sunt tot o consecință a dereglării emoționale. Uneori emoțiile sunt trăite ca fiind atât de intense, încât apar comportamente impulsive, decizii luate pe fugă, reacții „prea intense”. Alteori emoțiile sunt judecate ca fiind greșite sau nepotrivite, iar atunci apare impulsul puternic de a le ascunde, de a le reprima sau de a le respinge complet.
Epuizarea și burnout-ul sunt și ele consecințe frecvente ale dereglării emoționale. Încerci constant să faci ordine, să reziști, să controlezi, să schimbi ceva, dar fără rezultate durabile. Și, de multe ori, aici apare adevărata provocare: nu să mai încerci mai tare, ci să te oprești. Să încetinești. Să cauți să te înțelegi, nu să te forțezi.
Lipsa abilităților de reglare emoțională ne obosește, ne încurcă relațiile și ne îngreunează viața de zi cu zi.
Dar lucrurile se pot schimba.
Vestea buna
Reglarea emoțională este un skill care se poate învăța, chiar și la vârsta adultă.
Creierul nostru nu învață prin sfaturi, ci prin experiență. De aceea, simplul „știu ce ar trebui să fac” nu este suficient. Avem nevoie de ghidaj, practică și un context safe în care să repetăm abilități noi.
În cursul dedicat gestionării emoțiilor care începe în 2 februarie, deglarea emoțională se poate învăța într-un cadru structurat, unde nu ești lăsat să te descurci singur/ă. Vei avea susținere, explicații clare și spațiu să exersezi, în ritmul tău, până când aceste abilități devin o obișnuință.
Repetiția este esențială atunci când vrem să integrăm un skill nou și să ne fie de ajutor exact în momentele dificile, nu doar când totul este calm.
Ce inseamna, concret, sa inveti reglarea emotionala
Înseamnă să poți răspunde la întrebări precum:
- Cum îmi dau seama că sunt copleșit/ă emoțional?
- Cum pot observa ce se întâmplă cu sistemul meu nervos înainte să ajung la limită?
- Cum recunosc suprastimularea înainte să explodez sau să mă retrag complet?
Și mai înseamnă să știi ce să faci în momentul în care apare emoția.
Să-ți poți liniști corpul.
Să nu te mai lupți cu ceea ce simți.
Să creezi spațiu între emoție și reacție.
abilitatile cheie pe care le vei invata la curs:
- Tehnici de mindfulness – practica de a fi prezent/ă, de a observa și a înțelege ce se întâmplă în tine și în mediul tău
- Tehnici de gestionare a emoțiilor (inspirate din terapia DBT și terapia ACT) – identificare, validare, acceptare și, atunci când este posibil, schimbare.
Cursul de reglare emotionala: un spatiu unde inveti prin practica, nu prin teorie
Cursul de gestionare a emoțiilor și a relațiilor (detalii aici) se adresează adulților care își doresc ghidaj blând, clar și profesionist. Este pentru cei care vor să fie susținuți pe parcursul unui proces real de schimbare, nu doar să adune informații.
Cursul devine eficient atunci când abilitățile sunt practicate, când există feedback și deschidere către schimbare chiar și atunci când asta presupune ieșirea din zona de confort.
Ce oferă concret cursul:
- un set clar de abilități de reglare emoțională și exerciții practice, aplicabile imediat
- suport de curs
- ghidaj de specialitate din partea mea
- un spațiu de siguranță, cu profesionalism, naturalețe și conexiune umană
Cursul începe pe 2 februarie, de la 18:00 la 20:00 (cu flexibilitate până la 20:30) și se desfășoară săptămânal, timp de 10 sesiuni.
Dacă, după ce ai citit acest articol, te-ai regăsit în el, cursul meu de reglare emoțională este exact despre asta:
să transformi înțelegerea în abilitate.
