O parte din activitatea mea ca psihoterapeut se desfășoară ajutând adolescenții să treacă cu bine prin dificutățile din viața lor. Cele mai arzătoare și interesante discuții pentru ei sunt despre relații, în special cele de cuplu. Probabil că știm cu toții că adolescența este perioada în care o persoană începe în mod activ să își exploreaze, să-și exprime și să-și afirme sexualitatea. Părinții sunt și ei curioși și de multe ori speriați de orientarea sexuală a propriilor copii.
Așa că am devenit foarte interesată să înțeleg mai mult despre acest subiect și am multe întrebări pe marginea lui. Pun mai jos un Ted Talk-ul care oferă niște informații noi de la care putem porni să înțelegem mai în profunzime dezvoltarea sexualității.
Una dintre întrebările mele este: Cum este posibil ca o persoană să devină homosexuală/bisexuală după o lungă perioadă heterosexuală sau invers?
Și de aici au pornit o suită de întrebări: Este asta, oare, o problemă psihologică? În ce fel să abordez o persoană care îmi spune acest lucru despre ea? Ce ar fi potrivit să le povestesc adolescenților despre orientarea sexuală pe termen lung?
Dr. Lisa Diamond studiază sexualitatea de foarte mult timp și mi-a oferit ocazia să-mi răspund la întrebare.
Pe scurt: ne naștem cu o anumită orientare sexuală, dar sexualitatea este fluidă. Există în mod cert dovezi clare că genele contribuie la orietarea sexuală, și cu toate acestea, contribuția genelor nu încimenteză viața sexuală pentru totdeauna. Ceea ce fac genele este să dea o direcție de dezvoltarea, dar pe parcursul vieții există o variabilitate pentru orientarea sexuală. Acest lucru permite ca deși o parte mare din viață să te fi simțit atras de femei, la un moment dat să simți atracție față de bărbați și vice-versa.
Asta nu înseamnă că terapia ar putea “vindeca” o persoană de orientarea lui sexuală. Studiile au arătat că o terapie concentrată pe acest scop produce multe probleme psihologice și nu vindecă nimic, pentru că nu e o boală.
