Emoțiile sunt ca niște mesaje pe care mintea și corpul ni le transmit în legătură cu ceea ce experimentăm. Ele ne ajută să răspundem la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De exemplu, frica ne spune că suntem în pericol și că trebuie să ne protejăm, în timp ce bucuria ne arată că trăim ceva ce ne face bine. Fiecare emoție are un scop, chiar și cele pe care le considerăm negative, cum ar fi tristețea sau furia.
Emoțiile nu sunt ceva fix sau prestabilit cu care ne naștem și care apare automat în fața anumitor situații. Ele sunt mai degrabă construite de creierul nostru pe baza predicțiilor pe care le face despre lumea din jurul nostru, în funcție de experiențele noastre anterioare.
Creierul, în loc să reacționeze automat la stimuli externi, creează emoții interpretând ceea ce simțim în corp (de exemplu, bătăile rapide ale inimii) și ce se întâmplă în mediul nostru. Acest lucru înseamnă că emoțiile noastre sunt foarte personale și flexibile.
Două persoane pot experimenta aceeași situație, dar să simtă emoții complet diferite, deoarece creierul fiecăruia face predicții diferite bazate pe trecutul lor unic. Practic, nu „simțim” emoțiile, le construim în mod activ. Așadar, învățând mai multe despre felul în care ne construim emoțiile, putem avea mai mult control asupra modului în care reacționăm la diferite situații și cum le gestionăm.
Imaginează-ți că...
Un alt mod de a înțelege emoțiile este acela de a-ți imagina că ești un artist care pictează pe un șevalet gol în față și nu ai nicio imagine prestabilită. Tot ce ai sunt culori și forme, fără instrucțiuni clare. Artistul ești tu, iar paleta de culori sunt toate senzațiile fizice, experiențele și informațiile care vin din mediul înconjurător.
Emoțiile nu sunt lucruri fixe și predeterminate pe care le ai “înăuntru” și le scoți la iveală într-un mod automat. Ele sunt ca și cum ai amesteca culorile pe acel șevalet, pe baza contextului, experiențelor tale trecute și interpretărilor personale.
Să zicem că într-o zi, senzațiile din corpul tău — inima care bate mai repede, respirația accelerată — ar putea fi pictate ca frică. În altă zi, cu aceleași senzații, dar într-un context diferit, ai putea “picta” entuziasm. În loc ca emoțiile să fie reacții automate și presetate la anumite evenimente, tu le “creezi” prin felul în care dai sens acelor senzații și gânduri.
Așadar, la fel cum un artist poate crea diferite imagini din aceleași culori, tu creezi diferite emoții din aceleași senzații. În acest fel, emoțiile sunt un proces activ de construcție, nu reflexe pasive sau presetate.
Cum poți să recunoști o emoție
Învățarea vocabularului emoțional: invață cât mai multe emoții cu tot cu nuanțele lor. Te ajută să te cunoști.
Observarea senzațiilor fizice: observă senzațiile asociate emoțiilor.
Reflectarea asupra contextului: care a fost situația sau gândul care te-a făcut să te simți așa? Cum influențează contextul emoția ta?
Reevaluarea interpretărilor: De exemplu, dacă simți anxietate, ce ai putea să-ți spui pentru a transforma această emoție dintr-un semn de pericol într-un indiciu că îți pasă de situația respectivă?
Exerciții de mindfulness: acestea te pot ajuta să devii mai conștient de emoțiile tale în momentul în care apar. Exemplu: respirația conștientă și observarea emoțiilor fără a le judeca.
Împărtășirea experiențelor: a pune în cuvinte cât mai des ceea ce simțim te ajută să te cunoaști mai bine și mai ușor emoțiile.
Uneori, emoțiile pot părea copleșitoare, dar, odată ce le înțelegem, putem învăța să le gestionăm și să le folosim pentru a ne ghida spre alegeri mai bune sau pentru a înțelege mai bine ce avem nevoie.
