Cui ma adresez

Mulți dintre oamenii cu care lucrez în terapie duc o viață dureroasă și plină de dificutăți care îi împiedică să trăiască în acord cu valorile și nevoile lor. Se luptă uneori cu simptome devastatoare regăsite în tulburările psihice, cum ar fi anxietatea, fobia,  atacurile de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă; depresia tulburarea afectivă bipolară sau tulburările de personalitate borderline.

Pentru unii dintre ei cel mai mare obstacol este reglarea intensității emoțiilor. Emoțiile sunt ori foarte intense și greu de controlat ori foarte slabe și greu de identificat. Alții vin deja cu un diagnostic, adesea după o lungă perioadă de luptă cu problema lor.

Multi dintre clienților mei sunt niște persoane sensibile emoțional și mai vulnerabile ca populatia generala, iar atunci când se confruntă cu frica intensă, furia, rușinea, vinovăția, durerea, tristețea sau ura, experiența este mai intensă decât a majorității oamenilor.

O parte dintre ei (cei cu tulburare de personalitate borderline, de exemplu) au crescut într-un mediu ostil sau indiferent la nevoile lor .Au fost etichetați ca fiind „dificili”  sau „ mereu în căutare de atenție” sau „manipulativi” și sunt adesea descurajați să-și manifeste emoțiile negative.

Pe măsură ce aceste amintiri tot apar în mintea lor, adulți fiind, se luptă să găsească modalități să le controleze sau să le uite. Această luptă apare în special în situațiile ce generează stres sau atunci când ceva din mediu le trezește o amintire dureroasă (cum este un reproș mai dur sau o despărțire). Astfel, ajung să acționeze impulsiv, de exemplu să se rănească prin tăieturi multiple, să bea alcool sau să consume droguri, să mănânce compulsiv sau să-și provoace vomă.

Unii dintre acesti clienți au avut un istoric de abuzuri fizice și/sau sexuale și au avut una sau mai multe tentative de suicid (exemplu cei cu PTSD).

O altă parte dintre clienții mei sunt adolescenți și de cele mai multe ori vin cu anxietate și depresie. Ei caută să se înțeleagă și să facă față provocărilor date de simptomele pe care le simt având totodată presiunea grupului de prieteni și a părinților.

Viața unui adolescent este oricum plină de provocări. Părinții proiectează pe ei așteptările lor, școala nu ține cont de ritmul fiecăruia și le cere tuturor că se conformeze cerințelor ei. Grupul de prieteni este pe de-o parte un teren în care adolescenții se cunosc pe sine, explorează, se exprimă liber, dar și un loc în care învață despre validarea și respingerea socială.

O parte consistentă din munca mea este cu părinții. Ei caută soluții pentru a-și înțelege și ajuta copilul. Au nevoie de multe ori de ajutor pentru a trece cu bine prin perioade dificile din relația cu copilul lor. Că este vorba despre o perioadă mai proastă la școală, sau că părinții au o perioadă aglomerată și stresantă la serviciu, relația dintre părinte și copil se modifică și uneori se complică. Părinții decid să-mi solicite ajutorul deoarece relația cu copilul nu mai funcționează bine. Uneori copilul este văzut ca „obraznic”, „iresponsabil” sau „nerecunoscător” pentru tot efortul părinților, în timp ce părinții se simt „neresplătiți” pentru efortul lor sau „nerespectați”.

Psihoterapia ajută ambele părți să înțeleagă cum pot rezolva problemele și să aibă o relație mai bună și mai sinceră.

Uneori, în procesul terapeutic din cadrul familiei, părinții, au nevoie de ajutor în relația dintre ei. Să se pună de acord cu tipul de educație oferit copilului și cu valorile și credințele pe care le susțin.

CINE ARE PROBABILITATEA CEA MAI MARE DE SUCCES CU MINE

Clienții cu care lucrez vin la cabinetul meu o dată sau de două ori pe săptămână pentru terapie Experiențială, Cognitiv-Comportamentală, Dialectic-Comportamentală  sau Training de Mindfulness și Skills Training.

Uneori lucrez și online, prin Skype.

În principal lucrez cu adulții, adolescenți și părinții dar uneori mai lucrezi și cu copiii care au minim 7 ani. În ultimul caz, combin terapia individuală cu terapia de familie.

Ca în multe cazuri, ceea ce obții din terapie depinde de cât investești. Iar în cazul tulburărilor de personlitate cum este tulburarea borderline (fiind cea mai frecventa) este nevoie de mult timp investit în terapie.

De multe ori, pentru a ajunge la a controla/ comportamentul problemă și la a invata noi abilități este necesar aproximativ un an, iar în unele cazuri chiar mai mult.

În tulburarile de personalitate, procesul nu decurge similar cu a repara o fractură de os. La fiecare etapă munca devine din ce în ce mai grea.

Prin urmare, oamenii cu probabilitatea cea mai mare de succes sunt cei care fac un angajament clar să se implice pentru a-și atinge scopul în terapie.

Un angajament include:

  • Să nu renunțe/sau sa ameninte cu renunțarea la terapie; să nu lipsească sau să anuleze sesiunile de terapie din diverse motive; să nu consume substanțe psihoactive înainte să vină la terapie.
  • Să practice comportamentele noi învățate.
  • Să continue să urmeze tratamentul prescris de medic. Intreruperea tratamentului poate să fie una dintre barierele majore în continuarea terapiei.
  • Să efectueze tema pe care o are de făcut între sesiunile de terapie și să completeze jurnalul.
  • Să nu caute un alt terapeut în timp ce este angajat în terapie cu mine.
  • Să se expună treptat la situații care pot fi dificile și care produc de multe ori frică.
  • Să își asume să meargă până la capăt cu procesul terapeutic fiind un partener activ într-un proces terapeutic colaborativ.

Acum că ai aflat despre tipul de clienți cu care lucrez, despre problemele pe care îi ajut să si le rezolve și despre ce au nevoie clienții mei să facă ca să-și asigure succesul, accesează urmatorul link pentru a afla ” Cum lucrez “.