Blog

Ce este terapia experiențială pe scurt

Terapia experiențială este o abordare psihoterapeutică care cuprinde metode și tehnici creative și dinamice ce au ca scop să recreeze experiențe care permit emoțiilor, credințelor și trăirilor neconștientizate să fie conștientizate și înțelese. Terapeutul folosește aceste tehnici pentru a facilita accesul către părți blocate din tine și te ajută să le procesezi și să le dai un sens.

Exemplu de metode experiențiale: terapia Gestalt, terapia prin artă, terapia prin mișcare și terapiile centrate pe corp, psihodrama, terapia prin muzică și unele terapii cognitive comportamentate, cum sunt terapia DBT și ACT.

Exemplu de tehnici: jocul de rol, scaunul gol, desenul, imageria, muzica, metafora.

Așadar, terapia experiențială nu este doar o singură formă de terapie ci mai multe metode  și intervenții psihoterapeutice care se focusează pe implicarea conștientă în experiențe ghidate și create în cabinetul de psihoterapie, pe procesarea emoțiilor, interacțiunea cu ceilalți, creativitate și reflecție asupra experienței. Acest gen de abordare atinge zone ale psihicului mai puțin accesibile doar prin terapia vorbită.

Practic, terapia experiențială ajută la a deveni mai conștient de reprezentarea internă a lumii. Cum simți, cum trăiești emoțiile, ce se întâmplă cu respirația într-un anumit moment al experienței, ce gândești și ce nevoie ai și relația cu corpul tău.

Conștientizările ce apar în urma experienței îi permit individului să învețe despre propria natură, despre propriile nevoie și despre metode potrivite sieși pentru dezvoltare și schimbare.

CÂND ESTE FOLOSITĂ SI CUM O FOLOSESC EU

Terapia experiențială este folosită în tratamentul traumei, a tulburărilor alimentare și de comportament, în gestionarea furiei, în experiențele de pierdere a unei persoane și în adicții.

Este adesea folosită în combinație cu alte tehnici și metode dar și în mod independent.

Pentru că terapia experiențială este mai degrabă ca o trusă de tehnici creative, și eu folosesc tehnici experiențiale pe care le împletesc cu celelalte abordări pe care le cunosc cum sunt terapia dialectic-comportamentală, terapia cognitive-comportamentală și terapia contextual-modulară.